RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2011

Who’s that guy Jesus, anyway?

Pentru un tip ce nu apare consemnat in niciun document istoric al perioadei in care se crede ca ar fi trait, e foarte faimos! Interesant e ca mitul acestui personaj a reusit sa creeze un curent religios din ce in ce mai puternic, religia crestina fiind recunoscuta oficial in timpul Imparatului Constantin cel Mare.(insusi Imparatul botezandu-se crestin pe patul de moarte) Un alt aspect de luat in seama este consemnarea lul Iisus in Coran, dar nu ca fiu al lui Dumnezeu, ci ca profet al lui Allah.(wierd isn’t it?) Daca cineva poate considera cele doua „manuale de manipulare”, pardon „carti religioase” ca avand vreo valoare istorica , trebuie sa fie un adevarat „cretin”, pardon „crestin”! Vechiul, noul si nu mai stiu care testament sunt pline de ambiguitati, contradictii, povesti fantastice si perioade lipsa, deci nu pot avea valoare istorica.(de exemplu ce s-a intamplat cu Iisus intere varsta de 12 si 30 de ani?) Si daca mai punem la socoteala ca cel mai vechi exemplar dintr-o Evanghelie (n-are treaba cu primarul care este) e scris pe la anul 300 E.n., I rest my case! Din punctul meu de vedere, religia are doar valoare manipulativa, imensa e drept, existand perioade cand era principala putere in stat, iar cand ea este cladita pe o poveste tip Hollywood, poate atrage o turma foarte numeroasa de berbeci enoriasi, ce pot asigura cu banii lor prosperitatea vesnica a clericilor neplatitori de taxe.

Acum ca partea mistica si transcedentala a fost lamurita, si cazul existentei reale a lui Iisus a fost respins din lipsa de probe, va propun sa trecem la partea lumeasca a religiei, ca e mult mai amuzanta.

Conform ultrashilor religiosi, ca Dumnezeu e ubicuu, e de-a dreptul o axioma, indiferent de forma lui de agregare. Mai tineti minte reclama la Sprite, aia cu „sunt singurel bing-bang”? O minciuna crasa! Daca aveti la voi macar un tranzistor obosit, nu veti fi niciodata singurei, caci Radio Trinitas, Vocea Sperantei, a Evangheliei sau a Sfintei Fantome va va insoti pretutindeni. Daca nu ma credeti, incercati! Eu am constatat acest lucru mergand cu masina prin cele mai izolate coclauri ale Patriei, unde singurul post ce se aude cristal e unul din cele enumerate mai sus. Sigur, asa cum spunea si reclama, ele nu va vor salva in caz ca ar vrea sa va manance ursul sau ca vi s-ar infunda jiglerul de relanti, dar va vor asigura fundalul optim de a spune cateva vorbe de dulce legate de Cristosi, Pashti si mame imaginare. Ce inseamna dom’ne sa stii pe cine trebuie acolo sus!

Si pentru ca aminteam putin mai sus de ultras-ul religios, caruia in continuare o sa-i spunem fanatic, nu as putea rata ocazia sa vi-l zugravesc in adevarata lui lumina furnizata de Electrica. El e cel mai apropiat de pipota mea! Sigur v-ati intalnit cu el! Mie imi produce tulburari vegetative.(pentru fanatic: n-au legatura cu vegetatia si postul) O buna prietena are o definitie absolut superba pentru un astfel de individ: pacient suferind de schizofrenie paranoida usoara. Tare sau ce?…Si pentru ca aceasta patologie e probabil si bipolara, fanaticul are o latura ce te poate pacali, adica te poate amagi cu atitudinea cucernica, cu smerenia afisata ostentativ si cu pildele cele mai convingatoare. Poate fi barbat sau femeie, sexul nefiind un aspect definitoriu. (ar fi fost perfect daca erau asexuati). Cum il recunoasteti? Dupa cealalta latura a naturii sale bipolare, insa poate fi prea tarziu cand se intampla asta! E ala ce se impinge si ti-ar rade, cu dragoste de aproapele sau, o papornita in moalele capului cand se deschide sezonul de pupat moaste si alte fosile, ca sa pupe el primul osciorul, de parca asta ar face sa aiba un efect mai puternic! Acelasi lucru e valabil pentru sezonul de aghiasma, cand sigur ar pune o piedica zdravana unei bunicute recalcitrante, doar ca sa ia el ultima sticla disponibila. Incepeti sa vi-l amintiti? Il mai recunoasteti si dupa cateva semne prodromale, adica nenumaratele cruci si matanii pe care le face cand intamplator trece pe langa o biserica, de parca dumnezeul caruia se inchina n-ar avea ceva mai bun de facut decat sa contorizeze chestiile astea cu “cruciometrul” si sa le treaca la dosar. Feriti-va de acest personaj asa cum va fereati de magarus cand erati mici, caci are creierul plat, alb si pufos, cu o emisfera lipsa si cu ochelari de cal, nefiind dechis la nicio concesie in fata unei pareri contrare.

Ca orice religie, si crestinismul s-a bazat de-a lungul timpului pe acesti oameni cu un IQ ce nu le permitea sa desfaca singuri o banana. Pana la urma e in firea lucrurilor, caci numai astfel de oameni pot fi manipulati si transformati in fanatici religiosi. Doar acesti indivizi, in ipocrizia lor, pot initia actiuni extrem de violente precum inchizitia si cruciadele, in numele celei mai iubitoare religii, in scopul cresterii influentei politice a bisericii. Ooooo, da! Iubire tata!…Basculante de iubire! Imi si imaginez cum niste oligofreni lobotomizati si indoctrinati atinsi de sfantul duh si cu binecuvantarea papei i-au torturat si executat in cele mai oribile moduri pe niste cetateni, cu pareri diferite de ale lor. Si ca sa nu spuneti ca sunt partinitor cu evlaviosii dintr-un anume rit, o sa va spun ca intreaga suflare crestina, catolica si ortodoxa, cuprinsa de acelasi duh al blandetii s-au unit intr-u cruciada (ca pe la 1054 se certasera pe colivi si vinul de impartasanie la Marea Schisma) si s-au pornit sa le dea cu afurisenie bre la necredinciosi, sa scoata dracii din dansii! Sigur, actiunile de acest tip nu cred ca mai sunt posibile in zilele noastre, doar pentru simplul motiv ca intr-o mare masura biserica nu mai are influenta de alta data.

Ce s-a ales de acest curent religios in zilele noastre? A devenit un puternic vector comercial, caci brand-ul Iisus vinde aproape orice. Chiar si ziare in curs de tabloidizare din Romania! „Toate filmele cu Iisus acum cu ziarul Adevarul”… sau cam asa ceva! (buna asociere de nume facuta de astia de la marketing) Comert sau ce? Conform scrierilor din propriile manuale de manipulare, pe acest personaj numit Iisus chiar il luau arsurile la ficati cand ii vedea pe unii flacai intreprinzatori ca puneau de un mic comert prin templu si le cam darama sandramalele. Cum in Romania niciun ziar nu se mai vinde singur, ca nu mai da nimeni bani pe hartie inginerica de proasta calitate, tre’ sa-i atasezi dom’ne o chestie vandabila. E musai! Fie ca vorbim de o carte buna sau proasta (cel mai frecvent, ca romanul s-a nascut cititor frate!), fie ca vorbim de colectia de CD-uri cu concerte de Craciun marca Banica (asta o sa ajunga sa cante Bubulina-Gospodina la Sala Palatului in fiecare zi din postul Craciunului), sau fie ca vorbim de colectia de DVD-uri cu Big Jesus, treaba e aranjata!

Pe aceia dintre voi ce ati avut nervul sa cititi tot acest text va felicit, dar nu o sa va urez sa pasteti fericiti d-ale gurii, ci sa rumegati ideile cu propriul neuron cenusiu, ca sigur acesta exista daca cititi asta!

Va pup si sa fiti iubiti!

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Aprilie 25, 2011 în Uncategorized

 

Comedy.Show

Credeam ca-mi va fi foarte usor sa scriu aceste randuri! Aproape o saptamana m-am gandit ce e relevant sa scriu, unde as putea sa-mi las instinctul sa se exprime liber, dar cand m-am asezat la leptopisetz sa clapacesc ceva  concret si pertinent…cuvintele parca nu voiau sa se lege. Asa ca am trecut la solutia de urgenta in aceste situatii: l-am luat de-o parte pe neuronul responsabil cu scriitura (singurul cenusiu, de care v-am mai povestit) si i-am explicat ca daca vrea sa impartim in continuare aceeasi cutie craniana e momentul sa produca ceva. Si a venit cu o varianta care suna cam asa….

…Nu o sa incep cu istoria teatrului de comedie roman, ca nu vreau sa cititi pana la atrofia nervului optic, ci o sa ma refer pe scurt doar la ultimii vreo douazeci si ceva de ani. Cea mai mare nenorocire pentru cultura romana, exprimata prin cenzura comunista, a adus totusi si un lucru bun: faptul ca i-a fortat pe artisti si umoristi sa-si foloseasca din plin imaginatia si talentul. Au rezultat scenete si spectacole unde umorul a fost inteligent, de calitate, prea subtil pentru ca un activist comunist semidoct sa inteleaga ceva. In anii 90, ca o reactie la aceasta perioada de cenzura, au aparut in mod obsedant glumele pe seama unor personaje politice si cele cu aluzii sexuale explicite. Desi exprimarea era acum libera, calitatea era indoielnica. Ulterior romanii au descoperit Sitcom-ul si Stand-up-ul. Din punctul meu de vedere au fost doua esecuri de proportii la punerea in practica, atat la tembelizor cat si pe scena.

Si cand imi pierdusem aproape orice speranta ca voi rade cu pofta la vreun spectacol de acest gen, am descoperit trupa Comedy.Show, la o petrecere a firmei unde lucrez. Ca sa lamurim lucrurile de la inceput, trupa aceasta nu face nici stand-up, nici sitcom, ci teatru de improvizatie. Daca stand-up-ul presupune invatarea unui text scris anterior, personal sau nu, si reproducerea lui pe scena, teatrul de improvizatie nu are nimic prestabilit, doar cateva reguli ce au scopul de a face lucrurile mai amuzante. Am avut placerea sa lucram cu membrii acestei trupe in cadrul unor mini-work-shop-uri foarte amuzante, in cadrul carora am inteles ce fac ei, si sincer va spun e chiar senzational! Nu o sa ma apuc acum sa va descriu in amanunt un spectacol (ca nu ar avea nici un farmec) si de ce sunt asa senzationali, o sa va spun doar ca la sfarsitul oricarui spectacol mi-au transmis o energie pozitiva fantastica si am plecat cu senzatia ca mai vreau sa vad un spectacol. Trebuie sa vedeti cu ochii vostri si sa auziti singuri. Daca va intrebati unde puteti sa-i vedeti si auzi, va pot spune ca in aproape fiecare Duminica la „La Scena” pe la ora 20.00 au spectacol, cu sala plina! Asa ca va invit sa-i vedeti, sa analizati si sa va dati cu parerea! Mai jos sunt cateva poze surprinse in timpul ultimului spectacol la care am fost. In ordinea aparitiei sunt: Ioana, Bogdan, Carmen, Gabi si Claudiu.

Pana data viitoare va pup si sa fiti iubiti!

Această prezentare necesită JavaScript.

 
16 comentarii

Scris de pe Aprilie 10, 2011 în Uncategorized