Lupul inlocuit de oaie

Da! Stiu ca o sa-mi ziceti ca povestea era altfel, cu ursul pacalit de  vulpe, insa aia e o poveste pentru copii de grupa mica la gradinita, pe cand ce am sa va spun este o realitate. Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine Miorita aia bucalaie (grasa de-a dreptul, ca sa nu mai fim diplomati) din cartea de Limba Romana ma calca fix pe nervul sensibil! Daca eu as fi vreun ministru de orice fel, as milita pentru interzicerea studierii acestei „opere”, ca nu poti schimba mentalitatea niciunui individ, fie el soldat, sportiv, muncitor sculer-matriter sau elev cu imaginea unei oi obeze, buna doar pentru pastrama.(a se vedea prima imagine de mai jos)

Si ca sa urmam un fir cronologic, va propun o scurta intoarcere in timp, de vreo 2000 de ani, plus minus un secol doua, ca sunt generos, si sa ne aducem aminte ca in aceasta arie geografica au trait la un moment dat niste neni. Acestor neni, Herodot (asta sigur n-a jucat la Steaua cu Radoi si Banel) le spunea „cei mai viteji si mai drepti dintre traci”. Poate ca flacaul asta fumase ceva etnobotanice dubioase la viata lui, dar nu putea sa minta in halul asta! Iar acesti neni, carora in continuare o sa le spunem DACI, aveau ca simbol de lupta capul de lup, animal care pentru ei simboliza inteligenta, dreptate si nesupunere. In ciuda cuceririi romane (un neam razboinic si el), premisele unui popor cu o istorie glorioasa existau. Dar fatalitate, undeva intre anul 106 E.n. si zilele noastre, cand se inventasera moldovenii, muntenii si ungurenii, apare transmisa din gura-n gura si pe cale orala (pardon de expresie, iar pleonasmul e intentionat) operatiunea Miorita (la fel de bucalaie)! Baciul muntean, intr-un episod decompensat de halucinatii si dementa, incepu sa vorbeasca cu oaia (nu vi se pare si voua ciudat?) care-i spuse tot planul alorlalti doi. Si ce credeti? Individul de etnie muntena ii astepta senin, senil si impacat cu sine pe cetatenii moldovean si respectiv ungurean de la care urma sa-si ia diverse obiecte contondente prin zone sensibile si vitale. Asta da atitudine! N-am ce zice!

Eu ma intreb in conditiile astea, si sper ca si voi, ce s-a ales de spiritul dacilor, de spiritul de haita, si cand s-a transformat in spirit de turma? Diferenta dintre cele doua e ca membrii unei haite sunt organizati, uniti ca grup de indivizi, au grija unul de celalalt, au un scop precis si un plan bine stabilit, pe cand membrii unei turme sunt oarecum pe dos, adica dezorganizati, dezbinati, fara un plan si scop precis, condusi doar de hazardul evenimentelor. Daca tot ce ne-a ramas de la daci sunt doar vreo 27 de cuvinte cu multe „z”-uri, printre care viezure, barza, manz, branza, varza, atunci e trist! Foarte trist! Si ne meritam soarta de-a lungul istoriei!

Pana data viitoare ma duc sa mai fac niste suc de neuron cenusiu si astept si niste pareri. Sa fiti iubiti!