RSS

Arhivele lunare: Martie 2011

Lupul inlocuit de oaie

Da! Stiu ca o sa-mi ziceti ca povestea era altfel, cu ursul pacalit de  vulpe, insa aia e o poveste pentru copii de grupa mica la gradinita, pe cand ce am sa va spun este o realitate. Nu stiu voi cum sunteti, dar pe mine Miorita aia bucalaie (grasa de-a dreptul, ca sa nu mai fim diplomati) din cartea de Limba Romana ma calca fix pe nervul sensibil! Daca eu as fi vreun ministru de orice fel, as milita pentru interzicerea studierii acestei „opere”, ca nu poti schimba mentalitatea niciunui individ, fie el soldat, sportiv, muncitor sculer-matriter sau elev cu imaginea unei oi obeze, buna doar pentru pastrama.(a se vedea prima imagine de mai jos)

Si ca sa urmam un fir cronologic, va propun o scurta intoarcere in timp, de vreo 2000 de ani, plus minus un secol doua, ca sunt generos, si sa ne aducem aminte ca in aceasta arie geografica au trait la un moment dat niste neni. Acestor neni, Herodot (asta sigur n-a jucat la Steaua cu Radoi si Banel) le spunea „cei mai viteji si mai drepti dintre traci”. Poate ca flacaul asta fumase ceva etnobotanice dubioase la viata lui, dar nu putea sa minta in halul asta! Iar acesti neni, carora in continuare o sa le spunem DACI, aveau ca simbol de lupta capul de lup, animal care pentru ei simboliza inteligenta, dreptate si nesupunere. In ciuda cuceririi romane (un neam razboinic si el), premisele unui popor cu o istorie glorioasa existau. Dar fatalitate, undeva intre anul 106 E.n. si zilele noastre, cand se inventasera moldovenii, muntenii si ungurenii, apare transmisa din gura-n gura si pe cale orala (pardon de expresie, iar pleonasmul e intentionat) operatiunea Miorita (la fel de bucalaie)! Baciul muntean, intr-un episod decompensat de halucinatii si dementa, incepu sa vorbeasca cu oaia (nu vi se pare si voua ciudat?) care-i spuse tot planul alorlalti doi. Si ce credeti? Individul de etnie muntena ii astepta senin, senil si impacat cu sine pe cetatenii moldovean si respectiv ungurean de la care urma sa-si ia diverse obiecte contondente prin zone sensibile si vitale. Asta da atitudine! N-am ce zice!

Eu ma intreb in conditiile astea, si sper ca si voi, ce s-a ales de spiritul dacilor, de spiritul de haita, si cand s-a transformat in spirit de turma? Diferenta dintre cele doua e ca membrii unei haite sunt organizati, uniti ca grup de indivizi, au grija unul de celalalt, au un scop precis si un plan bine stabilit, pe cand membrii unei turme sunt oarecum pe dos, adica dezorganizati, dezbinati, fara un plan si scop precis, condusi doar de hazardul evenimentelor. Daca tot ce ne-a ramas de la daci sunt doar vreo 27 de cuvinte cu multe „z”-uri, printre care viezure, barza, manz, branza, varza, atunci e trist! Foarte trist! Si ne meritam soarta de-a lungul istoriei!

Pana data viitoare ma duc sa mai fac niste suc de neuron cenusiu si astept si niste pareri. Sa fiti iubiti!

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe Martie 22, 2011 în Uncategorized

 

LiBEARty…

Fratilor, intr-o tara ca Romanica unde bastinasii de toate felurile ies la un gratar cu mici si bere in prima zi cum da coltul ierbii, lasand in urma lor toata productia de peturi pe ultimul cincinal, se mai intampla si lucruri remarcabile. Acum o luna bananaiam cu nisti prieteni foarte buni prin zona Zarnesti, cautand un drum spre Plaiul Foii (drum ce credeam ca pur si simplu nu exista, ca nu am gasit nici un indicaretz). Daca nu ati fost vreodata in Zarnesti, nu ati pierdut nimic. E un oras trist, ca mai toate orasele industriale comuniste, unde toate fabricile sunt ruinate iar oamenii au o abilitate exraordinara de a supravietui cu te miri ce. Nu vreau sa par cinic, dar nu aspectul asta e important. Din Zarnesti poti ajunge pe un drum forestier de 12 km in Plaiul Foii, o zona absolut de vis!

Dar Zarnestiul este reper pentru un alt lucru extraordinar, de data aceasta facut de mana omului: Bear Sanctuary. O initiativa unica in tara asta a lui papura voda, initiativa ce a condus la realizarea unui adapost pentru animalele salbatice maltratate in circuri si custi amplasate in parcarile restaurantelor sau suspendate ani de zile in copaci pentru distractia sadica a unor descreierati. Bear Sanctuary nu e o gradina zoo unde tot neamul prost, mancator de seminte si ragaitor sa vina si sa se zgaiasca cu puradelul la cei 56 de ursi, 4 lupi si 2 vulpi. Bear Sanctuary este defapt un adapost (cum am spus mai devreme) si nu o gradina zoo, cu acces limitat si cu scop educational, unde nu este de ajuns sa vii si sa vezi animalele, ci trebuie sa asculti povestile acestora, una mai trista ca cealalta. Totul s-a realizat aici datorita unor oameni iubitori de animalele (stiu ca suna ca un cliseu) cu sprijinul Primariei Zarnesti (surprinzator) ce a pus la dispozitia adapostului peste 50 de hectare moca si a unor organizatii internationale de protectia animalelor. Totul a fost facut in amintirea ursoaicei Maya ce a murit intr-o cusca in parcarea unui restaurant. Tulburatoarea poveste o gasiti integral pe http://www.milioanedeprieteni.org. Si pentru a termina totusi cu o atitudine optimista va invit sa vedeti situatia actuala a ursilor in adapost (imagini self made), cat de fericiti si sanatosi sunt. Sunt si cateva imagini din Plaiul Foii ca sincer va spun nu am stiut cum sa fac doua slideshow-uri si nici nu am abilitati de hacker. Promit sa ma informez! Pana data viitoare cand neuronu’ cenusiu si singuratic va mai avea ceva de spus va pup!

Această prezentare necesită JavaScript.

 
2 comentarii

Scris de pe Martie 19, 2011 în Uncategorized